joi, 28 iulie 2011

Copiii au jucat teatru religios de ziua Sfantului Pantelimon - BASILICA, IULIE 2011


La Biserica „Sfântul Pantelimon”, Foişorul de Foc, din Bucureşti copiii au jucat teatru religios de ziua Sfântului Pantelimon 
La Biserica 'Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon' din Protoieria II Capitală, au avut loc două reprezentaţii ale unor piese de teatru religios susţinute de copiii de la Biserica 'Sfântul Pantelimon' şi cei de la Biserica Olari. 

Cu prilejul hramului Bisericii 'Sfântului Pantelimon', potrivit tradiţiei, moaştele Sfântului Pantelimon au fost aşezate spre închinare în curtea bisericii, unde sute de credincioşi s-au închinat şi au participat la Priveghere, informează „Ziarul Lumina”. Serbarea hramului a continuat cu punerea în scenă a două piese de teatru susţinute de trupa de teatru 'Scăpărici' a Bisericii Olari şi trupa de teatru 'Ateneu' a Bisericii 'Sfântul Pantelimon'.

miercuri, 27 iulie 2011

Sfântul Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon ocroteşte biserica de la Foişorul de Foc Educaţie şi misiune prin teatru religios ( Narcisa Elena Balaban), 27 IULIE 2011

Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" şi "Sfânta Cuvioasă Parascheva" de la Foişorul de Foc din Bucureşti se află astăzi în sărbătoare. Cu acest prilej, aseară, copiii parohiei au prezentat o piesă de teatru dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, după care a avut loc o procesiune în jurul bisericii, în care au fost scoase moaştele Sfântului Pantelimon. A urmat slujba Vecerniei unită cu Litia şi a Acatistului sfântului tămăduitor pe care îl cinstim, urmând ca astăzi să fie săvârşită Sfânta Liturghie din zi de hram. Această parohie este cunoscută în Bucureşti şi datorită faptului că aici au loc numeroase activităţi educative în care sunt implicaţi copiii.
 
Atenţia pentru cei mici, grija pentru generaţiile următoare de credincioşi ai Bisericii, este una dintre priorităţile Parohiei "Sf. Mc. Pantelimon" şi "Sf. Cuv. Parascheva" de la Foişorul de Foc din Bucureşti. În cadrul proiectului "Ateneul Sfântului Pantelimon" se desfăşoară diverse activităţi cultural-educative, printre care aceea de teatru religios, aceasta pentru că în parohie sunt foarte mulţi copii. După cum ne-a spus părintele paroh Marian Constantinescu, "bucuria mare este că duminică de duminică avem foarte mulţi copii mici la împărtăşit. De asemenea, o a doua vârstă pe care o avem în biserică sunt copiii de şcoală. Avem cinci-şase băieţi la altar, care se îmbracă în stihare şi care şi-au învăţat fiecare datoria. Într-o duminică sunt în altar, în altă duminică la strană. Avem şi tineri în biserică şi asta ne mulţumeşte foarte tare, fete şi băieţi care dau răspunsurile la Sfânta Liturghie. Cu aceşti copii ai parohiei avem o trupă de teatru, în cadrul căreia se joacă piese religioase, iar ei se implică foarte mult. Anul trecut, am avut şi o mică expoziţie de pictură religioasă cu icoane realizate de copii. Una dintre elevele care au pictat a fost laureată a concursului naţional de creaţie dedicat Crezului Ortodox".
 
"Ne-am propus să sădim cuvântul lui Dumnezeu în sufletele lor"

 Proiectul legat de piesele de teatru în Parohia "Sfântul Pantelimon" - Foişorul de Foc a demarat odată cu implementarea programului catehetic "Hristos împărtăşit copiilor". Această acţiune exista şi înainte, însă într-o formă mai puţin dezvoltată, în sensul că se obişnuia să se joace o scenetă doar la sărbătoarea Naşterii Domnului. "Noutatea a intervenit în momentul în care ne-am extins, deoarece ne-am propus să organizăm piese de teatru şi de Paşti sau de hramul bisericii. Prima oară, într-adevăr, am făcut piesa de Crăciun, dar apoi am pregătit o piesă despre viaţa Sfântului Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon cu prilejul hramului bisericii, apoi o alta, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, cea de-a doua ocrotitoare a bisericii. Ulterior au intervenit şi temele acestea anuale puse în dezbatere de Sfântul Sinod, cum ar fi piesa pe care am pregătit-o anul acesta dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, intitulată "Dumnezeu S-a milostivit". Încercăm să ne pliem astfel pe agenda bisericească", ne-a explicat părintele Bogdan Teleanu, slujitor la această parohie şi coordonator al acestui proiect artistic misionar.

 Programul catehetic "Hristos împărtăşit copiilor" a început foarte riguros, lucrându-se cu maxim interes pe conţinutul manualelor, apoi s-a considerat că este necesar ca lecţiile din manuale să fie puse în practică, una dintre modalităţile găsite fiind teatrul. Astfel, orele de cateheză s-au transformat încet-încet în ore de repetiţie pentru teatru. Acestea se desfăşoară săptămânal, vinerea, după slujba Vecerniei. "Când copiii sunt obosiţi, facem ore de cateheză, discutăm prieteneşte, aflăm care sunt problemele lor şi încercăm să-i ajutăm. Încercăm să legăm această activitate artistică de catehezele din cadrul programului "Hristos împărtăşit copiilor" şi încercăm să facem educaţie prin teatru religios. De câte ori se desfăşoară catehezele cu adulţii în biserică, le proiectăm piesele de teatru ale copiilor. Practic, cu ajutorul copiilor îi educăm şi pe părinţii lor, dacă se poate spune aşa. Ne-am propus să facem şi terapie prin teatru bisericesc la un cămin unde sunt internaţi copii cu dizabilităţi. Anul trecut, a fost proiectată acolo piesa despre Cuvioasa Parascheva, după care copiii împreună cu îndrumătorul grupului au stat de vorbă cu ei şi le-au împărţit dulciuri. Pentru copiii noştri a fost o experienţă extraordinară deoarece au văzut că există şi copii care nu pot fi susţinuţi de familie sau cu probleme de sănătate grave şi a fost un câştig reciproc", ne-a mai spus părintele Teleanu.

 Cei în medie 20 de copii din trupa de teatru a parohiei au vârste cuprinse între 8 şi 14 ani, fiecare generaţie care vine având astfel şansa să-şi amintească şi să simtă peste ani câştigul acestei imense experienţe dobândite în ograda Bisericii. "Prin acest proiect, noi ne-am propus să sădim cuvântul lui Dumnezeu în sufletele lor şi avem nădejdea că vor ajunge nişte oameni puternici, nişte buni creştini. Noi am pus sămânţa, dar Dumnezeu udă şi face să crească. Micii actori ştiu că munca lor este valorificată şi că merge mai departe; ei conştientizează că nu joacă doar pentru ei, în cadrul orelor de cateheză, ci că fac misiune, iar ceea ce fac se vede. Există şi riscul vedetismului, dar cred că nu este de condamnat, pentru că atunci când faci misiune devii o persoană publică. Dacă nu eşti văzut nu ai cum să faci misiune", a adăugat pr. Bogdan Teleanu. Dorinţa este ca activităţile educative să se dezvolte, prin completarea cu cenacluri duhovniceşti.

 Adăpost pentru iubire frăţească

 La parohia de la Foişorul de Foc nu se organizează doar acţiuni educative, ci biserica este mai înainte de toate locul în care, duminică de duminică şi sărbătoare, credincioşii de toate vârstele se adună la Sfânta Liturghie, şi împreună cu cei trei preoţi ai bisericii, pr. Marian Constantinescu, pr. Bogdan Teleanu şi pr. Cătălin Niculescu, dau expresie iubirii frăţeşti specifice acestei parohii cu 2.100 de familii. "Împreună şi cu ajutorul credincioşilor, dar mai ales cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am realizat ceea ce se vede astăzi în biserică, am schimbat iconostase, scaune arhiereşti, mese pentru sfinţi.
 
Cea mai mare bucurie este ca am dobândit, prin mila lui Dumnezeu, moaştele Sfântului Pantelimon. Le-am aşezat în raclă şi în fiecare zi biserica este deschisă, astfel încât orice credincios poate intra pentru a se închina şi a cere ajutorul lui Dumnezeu. Avem, de asemenea, veşmântul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi şi multă lume vine şi pleacă cu rugăciunea împlinită. Au venit credincioşi care ne-au mărturisit că Dumnezeu i-a ajutat, iar aceasta nu ne-a dat decât putere ca să mergem mai departe", ne-a mărturisit părintele paroh Marian Constantinescu.
 
De asemenea, prin susţinerea enoriaşilor s-a construit în faţa bisericii un postament îmbrăcat cu granit şi s-au realizat o troiţă din lemn mare şi altele două din beton, mai mici, care sunt luminate noaptea. De asemenea, au fost realizate două mozaicuri pe frontispiciu, reprezentând pe cei doi ocrotitori ai bisericii. La hramul bisericii, după ce sunt purtate în procesiune, moaştele Sfântului Pantelimon sunt aşezate spre închinare într-un cort montat pe postamentul din faţa bisericii, unde rămân toată noaptea.

 Oamenii din parohie sunt prezenţi la biserică şi pentru a se îngriji de curăţenia ei, dar şi pentru a oferi ajutor celor care au nevoie. Printre activităţile social-filantropice regăsim şi acordarea de asistenţă religioasă şi materială copiilor de la Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică din sectorul 2 sau ajutorarea celor din Centrul "Harap Alb". Persoanele sărace din parohie, aşa cum este şi firesc, urmând îndemnul Mântuitorului, nu sunt uitate de biserică. În ceea ce priveşte activităţile cultural-misionare, sunt organizate pelerinaje la locurile sfinte din ţară.
 
300 de ani de existenţă
 Biserica veche a parohiei, construită din lemn, a fost atestată documentar în iulie 1752. Pe locul acesteia, în 1790 s-a construit o biserică din zid, avariată grav în timpul cutremurului din 1838. Astfel, în anul 1866 s-a iniţiat construirea bisericii pe care o vedem astăzi. Piatra de temelie a fost pusă la 22 mai 1872, lucrările de construcţie fiind executate după planurile arhitectului Nae Cucu. Un elev al lui Gheorghe Tattarescu, G. Stoenescu, a pictat biserica. În perioada anilor 1839-1895, în jurul bisericii, au existat chilii care se închiriau sau erau locuite de cei ce lăsau bisericii, după moarte, bunurile lor. În preajma sfântului lăcaş, a existat cândva un cimitir de la care s-au mai păstrat numai două cruci de piatră. De asemenea, pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei.
 
Biserica a trecut printr-o perioadă de restaurare şi îmbunătăţire, între anii 1921 şi 1926, când, sub îndrumarea arhitectului G. Vasilescu, i s-a adăugat pridvorul deschis şi cafasul, făcându-se mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. A mai suportat reparaţii majore după cutremurele din 1940 şi 1977. În anul 2008, cu ajutorul credincioşilor, biserica a fost împodobită cu diverse obiecte de cult, candele, iconostase, strane, exprimând dragostea tuturor închinătorilor sfântului lăcaş pentru Sfântul Pantelimon şi Sfânta Cuvioasă Parascheva.

 Cateheze şi pentru adulţi
 Nu numai hramul bisericii prilejuieşte un program liturgic bogat, ci şi oricare altă zi de sărbătoare când, în ajunul ei, se oficiază Vecernia unită cu Litia şi cu Acatistul sfântului sărbătorit. De asemenea, în fiecare vineri, de dimineaţă, se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, iar după-amiaza, slujbele Vecerniei, Litiei şi Acatistul. În fiecare sămbătă se slujeşte Sfânta Liturghie şi sunt pomeniţi cei adormiţi. Duminica, o dată pe lună, după ce credincioşii participă la Sfânta Liturghie, spre seară, se reîntorc la biserică, pentru a găsi în cadrul catehezelor ţinute de fiecare preot slujitor la rând, răspunsuri la diferite întrebări. "Avem un caiet la pangar, unde credincioşii notează din timp întrebările care îl macină, pentru ca noi să ştim ce teme să abordăm. Cateheza începe cu Paraclisul Maicii Domnului sau altă rugăciune, după nevoi. Depinde şi ce sărbătoare este în preajmă", ne-a spus părintele paroh Marian Constantinescu.

duminică, 10 iulie 2011

REALITATEA VIRTUALA

Părintele Bogdan Teleanu spune că realităţile, ca simple semnale electrice interpretate de creier care, datorită unei neurostimulări interactive, pot fi reproduse cu ajutorul tehnicii moderne într-un spaţiu virtual comun, aşa cum se doreşte a fi internetul. "Internetul şi, implicit, orice spaţiu construit virtual nu sunt scutite de această paradigmă filozofică, existând şi aici tendinţa depăşirii barierelor culturale exclusiv prin "limbajul trupului". Sunt de-a dreptul înspăimântat de consecinţele identificării omului numai cu trupul său! Internetul, operând cu simple semnale electrice interpretate, constituie o deşertică realitate şi - în cazul în care nu este folosit în mod chibzuit şi eficient - o pierdere de vreme. În ciuda mirajului său, el este pe cale să transforme în mod programatic fiinţa umană într-o prizonieră a unui trup pasiv, ceea ce îl deosebeşte pe om până şi de animal. Biserica se confruntă astăzi cu provocările legate de un proces de descreştinare a oamenilor, operat de o societate în care primatul lumii materiale asupra celei spirituale se consolidează din ce în ce mai mult, diminuând până la anihilare libertatea umană. De aceea, în paralel cu progresul tehnologic, umanitatea are nevoie şi îşi apără legătura cu dimensiunea duhovnicească a vieţii, conştientă că realitatea spirituală este garanţia libertăţii sale, întrucât depăşeşte orice închipuire umană, nefiind condiţionată nici de imanenţa lucrurilor şi nici de virtualitatea imaginaţiei", concluzionează părintele Bogdan Teleanu. (Ziarul Lumina, nr. 161 (1965), anul VII, sambata, 09 Iulie 2011)