joi, 8 ianuarie 2015

AFB0: Apariţia primului număr din anul 2015 al foii parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon"

Duminică, 11 ianuarie 2015, primul număr din anul 2015 al foii parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon" (publicat pentru prima dată în aprilie 1941) va fi distribuit gratuit enoriaşilor biserici Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti care vor fi prezenţi la slujba Sfintei Liturghii din duminica Începutului propovăduirii Domnului. Întreaga colecţie a publicaţiei "Ateneul Sfântului Pantelimon" pe anul 2015 va fi dedicată Anului omagial parohial al Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” şi Anul comemorativ al  Părintelui Petru Gh. Savin  Astfel, primul număr pe anul 2015 cuprinde o pildă creştină, intitulată Fericirea creştină şi publicată iniţial de părintele PETRU GH. SAVIN în lucrarea Teatru pentru popor la Editura Remus Cioflec în anul 1943 şi prelegerea Ce este ascetica? publicată de  prof. IOAN GH. SAVIN în lucrarea Mistica şi ascestica ortodoxă preluată de noi dintr-o ediţie mai nouă, apărută la Tiparul Tipografiei Eparhiale din Sibiu în anul 1996.  



Date biografice: 
1. Părintele Petru Gh. Savin s-a născut în familia preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii „Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti, judeţul Galaţi, la 24 august 1891. Potrivit istoricului George Enache, “părintele Gheorghe a avut 13 copii, dar numai doi băieţi au supravieţuit, Petre şi fratele Ioan, amândoi orientându-se spre teologie. Petre a devenit un preot respectat, cu numeroase funcţii în Biserică, promotor al valorilor folclorului românesc. Părintele Petru Gh. Savin a studiat la Seminarul ,,Veniamin" din Iaşi (1906-1914), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost învăţător în Zărneşti, jud. Galaţi (1914), apoi preot în Jorăşti (1915 - 1930), preot în Luminiţa, jud. Tulcea (1931 - 1932), Braniştea, jud. Galaţi (1932-1936), misionar la Episcopia Dunării de Jos, apoi consilier cultural (1937 - 1940), preşedinte al Societăţii clerului “Solidaritatea " din Galaţi, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor (1940-1941), preot la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (din 1941-1949), apoi pentru scurt timp preot la biserica “Adormirea" din Constanţa şi inspector pentru problemele culturale şi sociale în Ministerul Cultelor şi în Ministerul Muncii (1942 - 1944). Dintre lucrările publicate, amintim: Clăcăieşti. Glume, jitii, taclale şi polojănii din popor, Bârlad, 911, 91p.; Poveşti, Bârlad, 1914, 129 p.; Mândrul florilor, Bucureşti, 1914,144 p.; Snoave din popor, Bucureşti, 1926, 104 p.; Satele sub raport cultural. Cum sunt. şi cum ar trebui şi fie. Conferinţă, Bârlad, 1924, 39 p.; Preotul în literatură, Conferinţă, Neamţ, 1926, 33 p.; Din viaţa adventiştilor, Galaţi, 1928, 79 p.; Pilde creştineşti, Galaţi, 1935, 64 p.. A decedat în 26 mai 1977, în Bucureşti. 

2. Profesorul Ioan Gh. Savin s-a născut în familia preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii „Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti, judeţul Galaţi, la 19 decembrie 1885. Din cei 13 copii ai părintelui Gheorghe Savin a avut 13 copii au supravieţuit doar Ioan şi fratele său, Petru, un preot respectat, care va ajunge în anul 1941 preot II la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti. Ioan Gh. Savin, după absolvirea Seminarului „Veniamin Costachi“ din Iaşi, se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde este remarcat de marele profesor Ioan Mihălcescu (viitorul mitropolit Irineu al Moldovei), mentorul său” cel alături de care părintele Gheorghe Popescu Colibaşi alcătuise “Viaţa şi Acatistul Sfântului Pantelimon” (lucrare aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr. 3252/7 decembrie 1937), tipărită într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită în Acatistier, începând cu anul 1972. Drept mărturie istorică importantă că "profesorul univ. Ioan Gh. Savin a fost multă vreme enoriaş al bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti” stă primul număr al foii parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon" din data de 25 aprilie 1941 din care aflăm că a asistat şi în această calitate la instalarea părintelui Petru Gh Savin, fratele său, ca preot II la această parohie în Duminica Floriilor a anului 1941. Istoricul George Enache explică faptul că, în 1937, în momentul în care Octavian Goga a devenit prim-ministru, profesorul universitar Ioan Gh. Savin intră în sfera de influenţă a Partidului Naţional Creştin, condus de Octavian Goga şi A. C. Cuza fiind numit subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale.Dar, fără a fi un militant, s-a menţinut însă departe de antisemitismul lui A. C. Cuza, după cum a respins şi „arhanghelismul“ Mişcării Legionare, considerând cele două doctrine ca aflându-se în afara învăţăturii creştine . “E drept însă că acest creştinism – nota I. Gh. Savin în cartea Iconoclaşti şi apostaţi contemporani – îşi are părţile lui de umbră şi uneori de deformare. E de ajuns să ne gândim la creştinismul “iudeofob” al d-lui A.C. Cuza, împărtăşit de o mare parte din studenţimea creştină, sau la cel cu totul aparte, al “Arhangheliştilor” d-lui Corneliu Codreanu pentru a ne ilustra afirmaţiile” . “În anul 1950 este arestat şi închis, fără a fi judecat, timp de cinci ani la Sighet, închisoarea demnitarilor. Vina principală pentru care a ajuns la Sighet a fost aceea că a făcut parte din cabinetul „fascist“ al lui Octavian Goga, contribuind prin aceasta la „dezastrul ţării“. Drept circumstanţe agravante i s-au imputat o serie de articole în care profesorul denunţa ateismul comunist, acestea fiind considerate incitări la luptă împotriva intereselor clasei muncitoare. Eliberat în 1956, profesorul Savin a continuat să fie urmărit de Securitate, agenţii poliţiei secrete constatând cu satisfacţie „cuminţirea“ celui urmărit”, afirmă George Enache. Profesorul Ioan Gh. Savin a decedat la 22 februarie 1973 în Bucureşti.

Niciun comentariu: